hateablog
blogul lui hateaTîrziu de vară
Stăteam aplecați deasupra șinelor strălucitoare,
cu fețele iluminate de flăcări roșiatic-albastre.
Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,
străpuns de săgețile sufletelor noastre.
Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,
o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.
Umbrele noastre, ca un pașnic stindard,
pe adormitele ziduri se cățărau, arcuite.
Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,
și noi descifram curioși o mitologie,
se perindau prin imaginația acelor dinamice ore
obeliscuri de foc, piramida furnalelor liliachie.
Fețe de oțelari apăreau în deasa lumină
pe care metalul topit o zvîrlea.
Iar săgețile sufletelor smulgeau o senină
cîntare, din aerul care ne înconjura.
Din Volumul
O viziune a sentimentelor (1964)
Nichita Stănescu
Acest pămînt
Am învăţat că Om eşti doar atunci
Dacă în piept inima bate,
Inima caldă a acestui pămînt
Ce bate pentru libertate.
Am învăţat că sînt de neînvins
Doar Omul şi imensitatea.
A vieţii flacără e de nestins
Ca şi iubirea, munca şi dreptatea.
(…)
Din lupta aspră a acestui pămînt
Ne-am ridicat în demnitate…
(Acest pămînt, Progresiv TM, 1975)
Nightswimming, R.E.M.
Nightswimming deserves a quiet night
The photograph on the dashboard, taken years ago,
Turned around backwards so the windshield shows
Every streetlight reveals the picture in reverse
Still, it’s so much clearer
I forgot my shirt at the water’s edge
The moon is low tonight Read the rest of this entry »
Republica lui Palton
E frig în minţile-ncadrate,
În cîmpul muncii cu azot.
Toţi sînt chimişti între pătrate,
În placide laboratoare
Cu toate gîndurile plate
Şi curate.
Halate-albastre gîndesc tehnic
O rugăciune-utilaj,
Din carte-altarului electric
În staticele catedrale,
Cu dumnezeul lor mecanic
Şi eretic.
Ridică inginerii Templul
Noii religii de oţel.
Şi ară sufletele plumbul
Pe plaiurile progresiste,
Crezînd că vor învinge timpul
Şi cuvîntul.
Îngerii reci produc Lumina
Hidrocentralele, credinţa.
Ei mută soarele şi luna
Sînt creatorii lumii noi,
De fier le sînt, pe cap, cununa
Şi aura.
Totu-i atomi şi electrificare
Şi pacea, pîinea sînt protoni.
Căminele sînt modulare,
Iar zeii vechi sînt astăzi arşi
Pe-ale ştiinţelor altare
Şi-n furnale.
…
E frig în sufletele roşii
Republica vrea un palton!
Iluminaţi, tovarăşii
Ridică vise din beton.
Anotimpuri
În primăvara unui an
Un Om s-a născut,
Un nou început,
Un nou elan…
Mîna Omului,
Măiestria Omului…
Pod de piatră-a ridicat
Peste rîul înspumat
Pentru oamenii
Ce vor veni…
(Anotimpuri, Progresiv TM, 1974)
În loc de editorial. Punct
Mă tot încurc în nimicurile zilnice. În chestii tehnice parcă menite să mă tensioneze la maximum.
Îmi place cînd pot să am o zi reuşită, o zi la finalul căreia să îmi pot zice că am fost întrucîtva util cu ceva, că am descoperit chimia organică sau mai ştiu eu ce mare scofală.
Mi-am dat seama că nu îmi place să scriu. Pe acest blog.
Însă o fac, aşa, cînd mi se năzare.
Ar trebui să am o atitudine dintr-aia de blogger înrăit, îngîmfat, cu fumuri şi aere de om cult, important şi foarte, dar foarte ocupat. Or, eu, cum să vă zic… mă doare-n unghia de la degetul mic al vecinului de palier. Mă doare undeva de toate rahaturile celor care se agită şi fac valuri, de parcă ar încerca să salveze un mort de la înec. Sau “înnec”, cum am mai văzut pe cineva scriind pe-un blog recent. Bine, problema e totuşi că mă doare. Că dau importanţă oricărui lucru minuscul, inutil, oricărui nimic. Nimic zilnic. Read the rest of this entry »
O zi din viaţa unui secretar de redacţie…
Azi am fost secretar de redacţie pentru o zi,
De fapt am fost secretar de Redacţie.
Am avut lupte grele cu Arhiva,
Mi-am pus în ordine gîndurile şi sentimentele.
Am făcut documente pentru copii,
M-am cufundat în fum de cafele şi hîrtii.
Azi am stat pentru o zi,
La masă cu doamna Birocraţie.
În Redacţie,
Printre roberţi si nicoleţi,
raluci şi registre,
sarcini şi ataşaţi,
Stau căni murdare şi afumate,
De timp, de oameni care nu mai sînt,
În Redacţie.
Ca secretar de Redacţie pe ziua de azi,
Îmi las registrul la data de ieri
Şi-mi beau ultima gură de cafea rece.
Închid pravalia şi trag concluziile
Unei zile de activitate.
Aşez prăfuitul înregistrator în sertar şi
Sting lumina în secţie.
Ca secretar de Redacţie, mîine voi plonja în trecut…
Editorial 39
Ne asociem, facem, dregem
Din păcate am să fiu din nou un om rău şi am să dau cu roşii în minunata noastră societate civilă. Mai exact în moda asta cu făcutu’ de ONG-uri şi relaţia lor cu statul. Una, două, ăl’ mai insidios om îşi adună alţi doi după el şi se asociază, domne’, fac proiecte! În ziua de azi sînt ’jdemii de asociaţii sau fundaţii care se ocupă cu… ceva. Cu ceva anume se ocupă sigur, pentru că trebuie musai să aibă un obiect de activitate dacă vor să se înfiinţeze, aşa-i obligă legea, ce să-i facem? Dar la modul concret nu se simte nici un rezultat. Părerea mea. Read the rest of this entry »
Editorial 38
Generaţia „S.E.X.“, generaţia Pro, generaţia…
Dacă citiţi acest editorial doar pentru faptul că pe copertă apare scris undeva „S.E.X.“ alături de o tipă, atunci experimentul nostru a avut succes. Ediţia asta nu vorbeşte aboslut deloc despre sex, aşa cum poate aţi fi crezut. „S.E.X.“ este doar un mic tertip al nostru, pentru a vedea cît de mult „Sindromul Elevului Xerox“ v-a „contaminat“, dacă pot spune aşa. Mai exact, „Sindromul Elevului Xerox“ vrea să fie o sintagmă pentru orice poate fi catalogat ca efect de turmă în materie de stil vestimentar, muzical, de atitudine, gândire şi, de ce nu, de percepere a ceea ce înseamnă sexul în concepţia generaţiei de acum. Read the rest of this entry »
Editorial 37
Teen Press în blugi, cu căştile în urechi, pe bicicletă
Şi uite că după ani şi ani de muncă, Teen Press a crescut treptat, devenind matură, profesionistă, independentă, mai încrezătoare în forţele proprii. Ce poate fi mai fumos decît să vezi cum o revistă, o redacţie creşte, evoluează sub ochii tăi? Cred că după atîtea nopţi nedormite, weekend-uri petrecute în redacţie, cafele peste cafele, zile de vară în care lucram de zor la închiderea unei ediţii şi transpiram ca porcii – căci aerul condiţionat dădea rateuri -, zile de iarnă în care, făcînd corectura unei serii de articole, stăteam cu geamurile din Redacţie larg deschise – sperînd că astfel fumul de ţigară o să îşi găsească drumul înspre afară -, ce mai!, după toate aste peripeţii, merităm şi noi o haină nouă, un titlu nou care să păstreze şi să ducă mai departe acest vechi nume şi renume: Teen Press. Read the rest of this entry »
